Darurile imperfectiunii: Renunta la perfectionism si iubeste-te fara conditii.

In urma cu cativa ani am citit o carte care m-a impresionat extrem de tare. Nu este vorba despre un roman, ci despre o carte de dezvoltare personala scrisa de Brene Brown, o cercetatoare de la Universitatea din Houston care si-a petrecut ultimii 20 ani studiind curajul, vulnerabilitatea, rusinea si empatia.

Imi amintesc ca atunci cand am vazut titlul am simtit instantaneu nevoia sa o citesc: Darurile imperfectiuni.

Cand am deschis cartea, pe prima pagina statea scris mottoul:

„Renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti.” 

Am cumparat-o si am citit-o pe nerasuflate.

Perfectionismul si competitivitatea.

Traind in societatea de azi, suntem programati de mici, inca din primele clase, sa credem ca trebuie sa fim perfecti. Evaluarea prin note si sistemul de premiere bazat pe stimularea competitiei nu face altceva decat sa planteze in mintile noastre credinta ca nu suntem suficient de buni. Ca trebuie sa devenim perfecti si atunci toata lumea va fi fericita.

Aceasta credinta izbucneste mai devreme sau mai tarziu fie la locul de munca, fie in cadrul unei relatii amoroase, fie in familie.

E bine sa intelegem ca tot ce ni se intampla este pentru binele nostru cel mai inalt si fiecare situatie este o oportunitate de a ne reevalua credintele si de a ne debarasa de tiparele mentale care ne fac rau.

Iubeste-te fara conditii.

De multe ori punem conditii celor pe care ii iubim. Probabil ca suntem mai constienti de acest lucru, decat de faptul ca ne autoimpunem noua insine astfel de conditii. Aceste conditii fie sunt mostenite din familie, fie sunt preluate din scoala, sau pur si simplu sunt rodul unei mintii extrem de critice. Oricum ar fi, conditiile ne impiedica sa ne iubim asa cum suntem,  sa traim starea de fericire plenara aici si acum.

Iata ce spune Brene Brown in Darurile imperfectiunii:

„Marea provocare pentru cei mai mulţi dintre oameni este convingerea că sunt demni de a fi preţuiţi chiar acum, în momentul de faţă. Preţuirea nu presupune condiţii prealabile. Mult prea mulţi oameni îşi creează în mod conştient sau inconştient (sau le este inoculată) o listă interminabilă de condiţii care trebuie întrunite pentru a se preţui pe ei înşişi.

O să fiu demn de a fi preţuit atunci când voi slăbi 10 kilograme.

O să fiu demnă de a fi preţuită atunci când voi rămâne însărcinată.

O să fiu demn de a fi preţuit atunci când voi renunţa definitiv la alcool.

O să fiu demn de a fi preţuit atunci când voi toată lumea va crede că sunt un părinte bun.

O să fiu demn de a fi preţuit atunci când îmi voi putea câştiga traiul prin arta mea.

O să fiu demn de a fi preţuit numai dacă îmi voi putea menţine căsnicia, împiedicând-o să se destrame.

O să fiu demn de a fi preţuit atunci când voi fi făcut partener în cadrul firmei.”

Brene Brown

Darurile imperfectiunii.

In cartea sa Darurile imperfectiunii, Brene Brwon abordeaza trei concepte cheie: curajul, compasiunea si conexiunea. Ea spune ca nu ne putem bucura de viata fara a avea curajul de a fi, fara compasiune fata de ceilalti si de noi insine si fara conexiune reala cu ceilalti.

„Viaţa trăită din toată inima se referă la a trăi viaţa din perspectiva preţuirii de sine. Ea presupune cultivarea curajului, compasiunii şi conexiunii, astfel încât atunci când te trezeşti dimineaţa să te gândeşti instantaneu: „Indiferent ce realizez şi ce nu realizez, eu îmi sunt suficient mie însumi”. Înseamnă să te duci seara la culcare spunându-ţi: „Da, sunt imperfect şi vulnerabil, iar uneori mă tem, dar asta nu schimbă cu nimic adevărul că sunt în acelaşi timp curajos şi demn de a fi iubit şi de a mă integra în societate”. 

Brene Brown

Calatoria in care invita Brene Brown este de fapt sfarsitul perfectionismului. Pentru aceia dintre dumneavoastra care aveti acest tipar foarte proeminent in viata dumneavoastra, aceasta carte este o gura de aer proaspat si o confirmare ca exista si un alt mod de viata, care cultiva fericirea autentica. Un mod de viata in care prin simpla acceptare a ceea ce suntem si iubirea de sine, putem fi fericiti. Un mod de viata in care putem trai fericirea interioara autentica, nu o fericire efemera, bazata pe realizari exterioare.

Vulnerabilitatea si fericirea autentica.

Atunci cand ne traim viata purtand masti si jucand roluri, in interiorul nostru exista o durere ascunsa. Durerea care vine din credinta ca suntem imperfecti si ca trebuie sa fim asa cum ne imaginam noi ca sefii, sotul/sotia, familia, societatea se asteapta de la noi sa fim.

In Darurile imperfectiunii, Brene Brown spune ca ne putem rata intreaga viata si propria fericire atunci cand jucam un rol perfect pentru ceilalti, fugind de propria noastra poveste si ascunzand-o de ceilalti.

„Asumarea propriei poveşti poate fi dificilă, dar nu este nici pe departe atât de dificilă ca risipirea întregii vieţi pentru a fugi de ea. Acceptarea vulnerabilităţilor noastre este riscantă, dar nici pe departe la fel de periculoasă ca renunţarea la iubire, apartenenţă şi bucurie – experienţele care ne fac să fim mai vulnerabili. „ Brene Brown

Oamenii curajosi au inima deschisa.

Brene Brown a studiat curajul timp de 20 si a ajuns la concluzia ca acesta nu este de fapt ceea ce am invatat sa credem ca este: a te aventura intr-o calatorie, a te arunca cu parasuta etc.. Desi si acestea necesita curaj. Ea a descoperit ca cel mai mare curaj este acela de a ne explora ranile, partile intunecate ale sufletului, de a ne recunoaste atat calitatile cat si slabiciunile, si de a ne da voie sa fim vazuti asa cum suntem, fara masti.

„Rădăcina cuvântului curaj este cuvântul latin cor – care înseamnă inimă. În vremurile de demult, cuvântul curaj era definit altfel decât în epoca noastră. La origini, el însemna „a spune deschis ce ai pe inimă”. De-a lungul timpului această definiţie s-a schimbat, iar la ora actuală curajul a ajuns sinonim cu cuvântul eroic. Eroii sunt importanţi şi orice societate are nevoie de ei, dar partea proastă este că oamenii au uitat de definiţia autentică a curajului, care înseamnă să fii deschis şi să spui cine eşti cu adevărat, ce simţi şi prin ce experienţe treci (bune şi rele deopotrivă). Eroismul înseamnă de multe ori să îţi rişti viaţa. Curajul obişnuit nu se referă decât la riscul de a-ţi asuma propria vulnerabilitate. În lumea modernă, acest lucru a ajuns să fie însă cu adevărat un act de mare curaj .” Brene Brown

Asadar, curajul este,  in viziunea lui Brene Brown, disponibilitatea de a pleca in calatoria introspectiei personale. De a ne constientiza toate fatetele personalitatii noastre. Aceasta nu numai ca ne elibereaza de credintele care ne limiteaza si care ne impiedica sa traim viata in mod plenar, dar ne ofera o posibilitatea noua, o viata noua.

„Numai oamenii suficient de curajoşi pentru a-şi explora latura întunecată sunt capabili să descopere puterea infinită a luminii lor interioare.” Brene Brown

Iubirea de sine.

Curajul pe care cercetatoarea Brown ne invita sa il practicam este de fapt iubirea de sine, moment de moment. Acceptarea in totalitate a ceea ce suntem, renuntarea la masti, la cautarea aprobarilor din partea celorlalti si la interpretarea unui rol.

“Preţuirea de sine se cultivă prin practicarea curajului, compasiunii şi conectării în viaţa de zi cu zi. Cuvântul cheie în această frază este practicarea.” Brene Brown

Compasiunea si curajul.

Un alt concept cheie din cartea Darurile imperfectiunii este compasiunea. Insa nu putem trai compasiunea decat dupa ce am invatat sa ne iubim pe noi insine complet, cu toate calitatile si slabiciunile noastre, cu toate ranile, traumele si greselile noastre. Atunci cand noi simtim iubire pentru noi insine si calatoria noastra pana in prezent, putem empatiza si avea compasiune si fata de alti oameni sau animale.

„Atunci când cultivăm compasiunea, noi ne raportăm la întreaga noastră experienţă de viaţă: la suferinţele pe care le-am trăit, la empatia noastră, dar şi la cruzimea şi teroarea pe care le-am experimentat. Acest lucru este firesc. Compasiunea nu reprezintă o relaţie între un vindecător şi o persoană rănită, ci una între egali. Numai cunoscându-ne bine propriul întuneric interior putem noi să fim cu adevărat prezenţi în faţa întunericul din alte persoane. Compasiunea devine reală numai atunci când ne recunoaştem şi împărtăşim omenescul din noi.”. Pema Chodron

Conectarea.

Dupa ce invatam sa ne iubim cu adevarat, si compasiunea are loc spontan in inima noastra, ne putem conecta cu ceilalti in mod autentic, iar conexiunea dintre noi este o energie vie.

„Personal, definesc conectarea astfel: energia care există între oameni atunci când aceştia doresc să fie văzuţi, auziţi şi preţuiţi; atunci când dăruiesc şi primesc fără judecăţi.” Brene Brown

Apartenenta.

“Iubirea şi apartenenţa sunt absolut esenţiale pentru experienţa umană.” Brene Brown 

Atunci cand vorbeste de conexiune in Darurile imperfectiunii, Brene Brown mentioneaza si nevoia de apartenenta. Ea spune ca acesta este una dintre nevoile de baza ale fiintei umane si ca apartenenta trebuie cautata prin conexiune reala si nu prin masti, roluri si incercarea de a fi acceptat pe baza unor eforturi.

“Apartenenţa este dorinţa înnăscută a oamenilor de a face parte integrantă din ceva mai important decât ei. Dat fiind că această nevoie este primordială, noi încercăm de multe ori să ne-o satisfacem prin integrarea superficială (socială) într-un grup şi prin căutarea aprobării celor din jur. În realitate, aceste mecanisme nu numai că nu se substituie apartenenţei, dar de multe ori reprezintă chiar obstacole în calea acesteia. Dat fiind că apartenenţa reală nu se produce decât atunci când ne facem cunoscut sinele autentic şi imperfect în faţa lumii exterioare, simţul apartenenţei noastre nu poate fi niciodată mai mare decât nivelul acceptării noastre de sine.” Brene Brown

Daca ti-a placut articolul nostru, te invitam sa citesti in intregime cartea Darurile imperfectiunii si sa reflectezi asupra temelor propuse de Brene Brown.