deschiderea soldurilor
Solduri rigide? Afla ce ganduri ti-au creat aceasta rigiditate si cum sa scapi de ea!
februarie 1, 2018
respiratia completa
Descopera ce este respiratia completata yogina si care sunt beneficiile ei!
februarie 14, 2018

Este iubirea dintre o femeie si un barbat o reflectare a iubirii divine?

 

Principiul creatiei – O noua viziune a unitatii dintre Barbat si Femeie

 

Principiul creatiei, in sensul absolut al termenului, este ascuns chiar in insusi sufletul fiintei umane, fie ca este barbat, fie ca este femeie.Acest principiu este si ramane, pentru majoritatea dintre noi, un adevarat mister.

Examinand natura acestui principiu, care este principiul fondator al intregii vieti, am putea intelege mai bine de unde venim si incotro ne indreptam, ce anume ne leaga si ce anume ne separa, am putea sa ne dam seama ca, daca exista un plan la baza creatiei, trebuie sa existe si mijlocul prin care el sa fie dus la implinire.

Relatia de colaborare intre cele doua sexe nu se reduce doar la aspectul de procreere pentru perpetuarea speciei, numelui, descendentei, ci mai slujeste unui scop, ceva ce ne scapa cu totul dar pe care il avem in interiorul nostru.

Pentru a intelege natura acestui principiu ascuns in inima noastra sa revenim la originea  intregii vieti.

Sta scris in invatatura universala ca „Dumnezeu a creat pe om dupa imaginea Lui si  asemanarea cu El”.  Ce trebuie sa intelegem prin aceasta afirmatie?

Atunci cand vorbim despre acest om, ne gandim la fiinta divina originara, fiinta celesta, microcosmosul divin in relatia sa cu macrocosmosul si cosmosul.

Omul microcosmos s-a nascut din tatal, puterea creatoare,  o idee ce a fost sadita ca o samanta in sanul Mamei, substanta primordiala, sursa intregii vieti, matricea prin care creatia se manifesta.

Fiinta divina originara era, o entitate dublu polarizata, manifestandu-se prin ea insasi.

Fortele spirituale se manifestau dinspre interior spre exterior, urmand principiul centrifug: „sa primesti tot, sa abandonezi tot si, prin asta, sa reinnoiesti tot”, conform imaginii si ideii de viata Divina al carei plan si misiune erau inscrise inca de la inceput in microcosmos.

O personalitate sublima  se exprima in campul de creatie al microcosmosului ca imagine pura, idee si iubire autentica a lui Dumnezeu.

Aceasta personalitate lucra in armonie cu fortele spiritului care vibrau  in ea dupa caracteristicile divine care sunt puterea de creatie, de disolutie si de transformare continua din frumusete in maretie.

Personalitatea cereasca era una androgina, jumatate barbat, jumatate femeie, masculin si feminin ce alcatuiau un singur suflet inainte de separarea sexelor. Daca ne gandim la aceasta creatie ca la o perfectiune, de ce atunci sa fi avut loc o atare separare?

Aceasta personalitate era dotata cu puteri imense ce ii permiteau sa-si implineasca sarcina in libertate deplina in intregul univers.

Dar, dupa  aceasta etapa si  intr-un mod  progresiv, de lunga durata, o anumita parte a umanitatii divine s-a deturnat de la misiunea sa dezvoltand un atasament fata de propria creatie, de propriile-i creaturi.

Aceasta legatura, in opozitie cu cea centrifuga a iubirii Divine, care se exprima prin: „sa primesti totul, sa renunti la totul pentru a reinnoi totul!”, avea sa genereze o forta centripeta care se exprima prin: „sa primesti tot, sa pastrezi tot, pentru a avea tot!”.

Aceasta atitudine a produs un blocaj la nivelul circulatiei energiilor care a avut drept consecinta cristalizarea corpului celest, a acelei imagini a ideii divine.

La finalul unei foarte lungi perioade acest proces de densificare, de cristalizare, a dus la o ruptura de fortele spiritului si atunci, pentru prima oara, un alt proces avea sa se manifeste, acela pe care il cunoastem drept moarte.

Fiinta androgina completa pierde unitatea celor doua principii, masculin si feminin. Unul dintre aspectele fiintei celeste se atrofiaza si dispare, lucru ce duce la separarea sexelor.

Un plan de salvare este elaborat si se manifesta si astazi, prin unirea sexelor si procreatia.

Principiul creatiei este ascuns in chiar inima fiintei umane.

Aceasta este istoria lunga a originii noastre, povestita  in  maniera succinta si schematica.

Ceea ce trebuie retinut, este ca inainte de ‚cadere’ Fiinta Celesta se manifesta prin creaturi androgine cu o dubla polaritate, in timp ce acum Umanitatea se exprima fie prin creaturi feminine si masculine. Nu ne mai aflam in prezenta unei polaritati ci in aceea a unei dualitati.

Si chiar aceasta trecere de la polaritate la dualitate este  cea care ne va permite sa intelegem mai bine natura legaturii ce uneste astazi barbatii si femeile.

Unii au si inteles deja, precum Aristofan, pentru care iubirea umana nu era nimic altceva decat nostalgia pentru natura noastra originara si o cautare disperata a unitatii pierdute, masculinul si femininul incercand sa se uneasca in cautarea sufletului pereche.

Dar in planul nostru de existenta, iubirea este foarte rar cunoscuta sub aspectul ei cel mai inalt: o iubire care va manifesta lumina si forta unui suflet mare aflat in unitate cu totul, un suflet a carui iubire plina de compasiune ar invalui omenirea, transmitandu-i forta de constiinta necesara pentru a recunoaste calea ce duce la Viata cea adevarata si care este iubirea, Unitatea Universala si Puterea Creatoare.

La scoala experientei, constiinta noastra s-a individualizat progresiv, dand nastere sentimentului nostru de incompletitudine.

Incompletitudine, deoarece in noi insine, cum si in lumea care ne inconjoara, viata se arata imperfecta, iar noi aspiram la reflexie, viata este inconstanta, iar noi aspiram la plenitudine, viata manifesta sciziunea si separarea, iar noi aspiram la unitate si iubire.

Aceasta cautare a iubirii perfecte, care exprima nevoia de plenitudine,  situeaza barbatul si femeia dinaintea nenumaratelor dificultati, pentru ca iubirea naturala ramane oarba si partiala, incompleta. iubirea naturala nu este nici serena nici constanta si, inainte de toate este conditionata.

Ori, barbatul si femeia nu sunt adesea indeajuns de constienti si, in incapacitatea lor de a avea o viziune obiectiva a realitatii, ei continua sa caute o uniune ideala.

Aceasta uniune ideala este atunci extinsa in cadrul cuplului printr-o ucenicie de invatare, o descoperire permanenta ale carei resorturi sunt, inainte de toate, de ordin psihologic.

 

Ce cauta sufletul nostru de fapt?

 



 

Cartea celebra „Barbatii vin de pe Marte, Femeile de pe Venus” este o ilustrare perfecta a faptului ca abordarea situatiilor similare de vietuire difera puternic de la barbati la femei.

Barbatul si femeia creeaza un camp de constiinta comun si subiectiv, un cosmos  din materie subtila, compus din toate creeatiile lor mentale si sentimentale. sub influenta acestei creatii, la care participa amandoi, ei pot cauta sa implineasca in viata lor idealuri mari: iubire, armonie, unitate, securitate, inflorire, realizare si implinire. aceste idealuri sunt generate de reamintirea vechii vieti divine.

Se pune intrebarea: armonia, complicitatea, realizarea unui acelasi obiectiv pot fi ele scopuri in sine?

Astfel de scopuri par sa conduca barbatul si femeia la o reflexie mult mai adanca, mai aprofundata asupra sensului a ceea ce reprezinta unul pentru altul, dintr-o perspectiva care ar depasi simpla lor individualitate.

Ei sunt in masura sa parcurga drumurile cunoasterii de sine, depasind astfel simpla explorare a teritoriilor lor, cautand sa inteleaga ce anume ii motiveaza‚ nu mergand in exteriorul lor ci fiecare catre interiorul propriu.

Iubirea naturala, terestra, nu inglobeaza totul. Ea se fixeaza asupra persoanei iubite, o inconjoara si o idealizeaza. insa realitatea nu este perceputa in intregime, ochii privesc spre ceea ce vibreaza in propriul suflet.

De aici el pune in miscare sistemul lui de chakre ce vor absorbi energiile subtile corespunzatoare starii sale de constiinta, ceea ce ii va permite sa isi creeze o lume de iluzii  amoroase.

In acest proces de constructie subtila de imagini de natura eterica, idealul intuitiv al spiritului este respins si inlocuit de o imagine mentala creata de sine insusi.

Atractia exercitata de forta sentimentelor noastre, pe care le vedem ca iubire, este mereu limitata la natura noastra. aceste limite apar inevitabil sub influentele stimulative si revelatoare ale karmei noastre colective.

Barbatul si femeia, pe acest plan al existentei traiesc sub legea instinctului conservarii, astfel incat risca mereu sa treaca la lupta in razboiul sexelor spre planuri subtile, unde vointa de putere si instinctul de posesivitate ancorate in subconstient duc la exploatare, la opresiune, la gelozie, la arta rafinata a seductiei.

Nu a zis oare Pascal:

„Sinele are doua calitati; este nedrept in sine prin aceea ca se face centrul totului, este incomod celorlalti prin faptul ca vrea sa-i aserveasca pe toti.”

Din fericire, inima fiintei umane contine indeajuns de multe mistere pentru a ne pastra speranta ca exista pentru barbat si pentru femeie mijloace de a intelege, pe ce baza s-ar putea realiza viitorul extraordinar care le este promis.

 

Dubla unitate cosmica

 



 

Inainte de a porni sa ne exprimam asupra misterului barbatului si al femeii, trebuie sa facem distinctia intre principiul masculin si cel feminin, care sunt doua forte arhetipale ale naturii originare.

Sa vedem, pentru inceput, ce putem lua in considerare atunci cand vorbim despre aceste doua principii arhetipale, cel masculin si cel feminin.

Noi nu trebuie sa asimilam barbatul si femeia, asa cum ii cunoastem, acestor doua principii.

Cu alte cuvinte, principiul masculin nu este sinonim cu barbatul, iar principiul feminin nu este sinonim cu femeia.

Atunci cand evocam aceste doua principii arhetipale, vorbim despre doua forte care exprima si manifesta planul Creatorului Divin. aceste doua forte se manifesta in intreg universul. textele sacre numeasc cateodata aceste forte Focul iubirii.

In lumea originara, asa cum tocmai am vazut din monada pornesc doua curente divine: forta masculina, puterea creatoare si blandetea feminina, asa cum o numeste Lao-tse, care este iubirea.

Aceste doua curente lucreaza in armonie perfecta.

Iubirea reuneste totul pentru a forma o unitate, iar puterea impinge spre o reinnoire perpetua.

Daca cele doua curente sunt acordate armonios, atunci nimic nu este fortat, orice reinnoire intervine la momentul oportun deoarece nimic nu este inghetat, pentru ca forta unificatoare nu pastreaza nimic din ce nu-i este necesar  maturizarii fructului.

Astfel cele doua curente polare conduc la continuitate.

„Sa primesti tot, sa abandonezi tot, ca sa reinnoiesti tot”.

Curentul monadic al iubirii, asadar cel feminin, este cel mai important, pentru ca, fara el, i-ar fi imposibil curentului monadic al puterii creatoare, curentului masculin, sa se dezvolte.

Cand principiul masculin se dizolva si se reinnoieste la momentul oportun, atunci este dat un nou impuls creator.

Atunci cand principiul feminin actioneaza in mod conservator, la momentul prielnic si cu masura, cand fructele sunt coapte, se poate culege recolta care va fi bogata.

Altfel spus, in alti termeni, problema decisiva este de a sti la ce moment trebuie semanat si la care recoltat.

Pana aici am vorbit despre principiile masculin si feminin, nefiind vorba propriu-zis despre  barbat si femeie, ci de existenta a doua forte arhetipale originare. Caracteristicile acestor principii masculin/feminin, yin/yang sunt prezentate in tabelul de mai jos:



 

Sa privim acum mai de aproape cele doua principii, incarnate in lumea noastra, principii ce se gasesc deopotriva atat la barbat cat si la femeie. aceste doua principii masculin si feminin, care sunt unite in Lumea Originara, in Lumea Reala sunt opuse.

Vom proiecta aceste principii gandindu-ne nu numai la corpul fizic, ci si la corpurile subtile ale barbatului si ale femeii. Remarcam ca sunt polarizate invers.

 



 

Femeia si barbatul au patru corpuri polarizate pozitiv si negativ: Corpul fizic, eteric, astral si mental.

Principiul masculin este unul emitator, in acel sens pe care il da impulsul creator, dinamic iar principiul feminin este cel receptor, cel care primeste gazduieste si da o forma.

Corpul fizic al barbatului este polarizat pozitiv, el fiind initiatorul, cel care penetreaza, iar corpul fizic al femeii este negativ, receptor.

Barbatul, prin faptul ca trupul lui este polarizat pozitiv, penetreaza femeia si o insamanteaza.

La femeie, corpul fizic este polarizat negativ, adica primeste substanta pentru a-i da forma, pentru a o manifesta in creatie. De exemplu, femeia gazduieste  ovulul fecundat, il pastreaza si ii ofera tot ce are nevoie pentru ca forma sa creasca.

Expresia fizica a femeii este aceea de a da viata, ea este intocmai precum pamantul fecund, care face samanta sa germineze. Gesturile ei exprima dulceata si blandetea.

Corpul eteric al femeii este pozitiv, adica, creator, lumineaza starea ei de a fi, ceea ce ii permite sa inconjoare/ sa impregneze familia si caminul ei cu o aura de forte protectoare.

Influenta ei se intinde precum o energie  radianta, vie,  comunicativa.

Prin faptul ca este polarizat negativ, corpul eteric al barbatului este caractetizat printr-o functionare de tip feminin, receptor, motiv pentru care el genereaza mai putina forta eterica decat are nevoie. De aceea el absoarbe prin hrana tot ceea ce are nevoie.

Polarizat negativ, corpul lui eteric este mult mai sensibil decat acela al femeii. Daca, fizic, el este mai puternic si mai plin de forta, aici este mai lipsit de anduranta, mai putin rezistent.

Corpul astral al barbatului, polarizat pozitiv, isi exercita puterea emitand dorintele si vointa sa cu putere. El da astfel un impuls femeii pe care o insamanteaza deoarece corpul ei astral este polarizat negativ-deci receptor.

Iar femeia manifesta emotii, exprima sentimente si dorinte. Ceea ce barbatului, dupa cum stim, ii este foarte greu sa o faca.

Deoarece la femei corpul astral este polarizat negativ, viata sentimentelor ei este interiorizata si net distincta de cea a barbatilor. Fara a fi nevoie sa le denumeasca, ea percepe in mod direct starile de suflet ale semenilor.

Corpul mental al femeii este polarizat pozitiv. Femeia transmite impulsuri mentale pe care barbatul le capteaza si le aseaza in forma. astfel ea stimuleaza puternic mentalul barbatului care este polarizat negativ.

Acesta din urma, dotat cu un mental receptor – deoarece este polarizat negativ – primeste impulsuri mentale sub forma de ganduri, pe care le elaboreaza dandu-le o structura. El da forma gandurilor ei, le conceptualizeaza, intocmai cum femeia da forma samantei primite de la barbat.

Mentalul barbatului este intocmai unui pamant fecundat de mentalul feminin.

Nu ne invata oare mitologia greaca ca posibilitatea si capacitatea creatoare a barbatului este direct legata cu activitatea muzelor si ca ele sunt intermediarii dintre  Dumnezeu si poeti?

Nu se spune degeaba ca in spatele fiecarui barbat realizat sta o femeie inteligenta…

Acum putem intelege mai bine din ce motiv barbatului ii este mai la indemana sa formuleze idei, concepte, teorii iar femeia se simte mai in largul ei in proiectarea si exprimarea sentimentelor si dorintelor ei intr-o mare varietate de nuante.

In epoca noastra, in care rolurile sunt din ce in ce mai putin bine definite, ne este din ce in ce mai greu sa vorbim despre ce este specific barbatului si ce este specific  femeii dar putem vedea, cu ajutorul acestor scheme, ca exista o specificitate masculina si una feminina fara a exista in niciun fel vreo pondere a unuia asupra altuia.

Am putea, acum, intelege mai bine dificultatea pe care zilnic o au in a comunica femeile si barbatii si, desigur, in a se intelege.

Fiinta umana se exprima ca un ego si tocmai de aceea manifesta o vointa al carui scop prim este acela de a se satisface.

Exista o dificultate pe care trebuie sa o depasim daca vrem sa ajungem acolo unde barbatul si femeia pot colabora intr-o maniera armonioasa, adica in concordanta perfecta cu planul divin prevazut pentru omenire. Ei ar putea-o face descoperind esentialul adevaratei lor naturi.

 

De la dualitate la unitate

 



 

Omul esential este acela care trebuie sa retraiasca si sa implineasca unitatea sufletului cu spiritul.

Si chiar despre asta este vorba.

Pentru a trece de la o octava inferioara la alta superioara, fiinta umana trebuie sa realizeze ca natura sa adevarata este lumina si  sa sesizeze sensul adevarat daca vrea sa scape din iluzia in care traieste.

Am putea-o exprima si altfel spunand ca barbatusl si femeia prin natura lor dubla sunt supusi la doua feluri de influente:

O influenta in care se exprima planetele si zodiacul.

O influenta in care se exprima planul lui Dumnezeu.

Putem deja intelege ca vor rezulta doua posibile forme de colaborare.

Fie barbatul si femeia continua sa reactioneze sub influenta directa a fortelor acestei naturi si, in consecinta, vor continua sa manifeste o opozitie de care nu se vor putea debarasa niciodata complet, fie  ajung la o influenta cu adevarat spiriuala care s-ar putea introduce in sferele lor aurice, permitandu-le astfel o alta forma de colaborare.

Atunci cand folosim cuvantul spiritual, ducem acel cuvant cu noi la un nivel care se situeaza dincolo de religiozitate.

Am putea avea o alta viziune asupra relatiei barbatului cu femeia daca includem intre ei, deasupra lor si in ei, realitatea spiritului.

Spiritul ca singura forta capabila sa le intretina relatia intr-o spirala ascendenta, eliberandu-i de o relatie bazata pe principiul exploatarii reciproce.

Daca vrem sa incarnam cu adevarat aceasta notiune a spiritului atunci trebuie sa facem din el mai mult decat un simplu concept; sa lasam deoparte orice viziune mistica sau religioasa si sa incercam sa intelegem ca ceea ce se poate naste in inima ca o aspiratie pentru a realiza un obiectiv spiritual, trebuie necesarmente sa treaca printr-un proces ca va face dorinta constienta si acest lucru nu va fi posibil decat facand fapte concrete, singurele capabile de a verifica procesul alchimic de „solve et coagula”.

Ajungem la un moment crucial: este vorba, de fapt, de accesul la un proces initiatic ce va permite modificarea completa a raportului dintre barbat si femeie.

Se va pune problema de a cobori in forul nostru interior, mana in mana cu celalalt si privirea fixata pe acelasi orizont.

Nu va mai trebui sa cautam sa armonizam polaritatea noastra cu cea a celuilalt, ci sa ne regasim pe noi insine, tot ceea ce este ascuns si ceea ce nu incetam a proiecta asupra celuilalt, fara a intelege niciodata ca reactiile sale sunt o punere in rezonanta cu ceea ce nu vrem sa vedem in noi.

Intelegerea acestui lucru ne permite, la un moment dat, sa nu mai reactionam .

Fiecare, atunci, ca prin miracol, devine din ce in ce mai liber.

Femeia inceteaza sa-si exercite puterea de sugestie asupra mentalului barbatului si barbatul inceteaza a-si mai exercita dominatia asupra femeii prin puterea dorintei sale.

Dar omul nu poate ajunge la vreun rezultat prin propria lui vointa.

Atunci cand vointa lui intra in joc miscarea in spirala se exercita  in jos. atunci cand isi supune vointa sa spiritului, spiritul este forta care fecunda sufletul, spirala se reoriernteaza in sus, dand nastere in el Omului Nou.

 

Implinirea unitatii si a iubirii

 

Ajungem acum la un moment cheie in reflexia noastra, momentul in care trebuie sa facem fata unui adevar care corespunde cu ceea ce avem obisnuinta de crede despre la relatia dintre barbat si femeie.

Pentru a creea o relatie armonioasa, barbatul si femeia vor trebui sa se abandoneze pentru a se regasi reuniti intr-o relatie pe care nu si-ar fi putut-o imagina mai devreme.

Acest lucru vrea sa spuna si mai concret ca vor putea colabora  in cele din urma fara resentiment, cu seninatate, la realizarea unei unitati veritabile.

Oare e un vis?

Acesta poate semana foarte mult cu un vis dar nu se spune ca noi suntem creatorii realitatii noastre?

„Abandonul” mentionat mai inainte vine si el ca rezultat al unui proces si este, desigur, aspectul cel mai greu de inteles. trebuie mai intai sa concepem natura acestuia si apoi sa acceptam sa o realizam.

 

Ce trebuie sa „abandonam”?

 

Nu partenerul nostru, desigur, ci tendinta noastra incorijibila de a dori sa-l dominam.

Acest proces traverseaza drumul cunoasterii de sine si cunoasterea tehnicilor subtile pe care ego-ul le foloseste pentru a-si atinge scopurile.

Nu este vorba despre un proces experimental, care ar fi o tentativa in plus din partea vointei noastre sa tina fraiele in mana.

Drumul cunoasterii de sine isi are sursa in inima noastra.

Aceasta radiere noua a inimii se va dezvalui si isi va face existanta valoroasa daca dorinta noastra de eliberare devine suficient de ardenta.

Astfel in psihicul femeii si al barbatului are loc un proces dublu. Un proces care isi are inceputul in drumul cunoasterii de sine si care isi are capatul in renasterea noului sine.

Acest proces dublu ia forma pe de-o parte prin predarea vointei unui principiu de viata superior (faca-se voia ta Doamne) si, pe de alta parte prin renasterea acestui principiu pe baza unei dorinte complet purificate.

Descoperim astfel ca exista o ordine a lucrurilor, ca in sine colaborarea principiilor feminin si masculin si, in consecinta, a barbatului si femeii necesita Prezenta, adica intrarea in scena a unui al treilea element care o sa antreneze aceste principii intr-o miscare ascendenta, o miscare de integrare, pe o spirala superioara.

In aceasta relatie triunghiulara, barbatul si femeia vor trebui sa isi regaseasca locurile lor juste.

Nu este vorba aici de emancipare sau dominare. Barbatul si femeia se completeaza in mod absolut echivalent.

Insa diferenta pe care am scos-o noi in evidenta privind polaritatea, plaseaza femeia intr-o situatie speciala.

Torentul monadic al iubirii, deci torentul feminin, este cel mai important , deoarece fara el ne-ar fi imposibil sa ne dezvoltam. Din cauza polaritatii ei negative, inima femeii poate deci deveni receptorul spiritului.

Vedem deci cum spiritul, prin forta pe care o manuie, aduce barbatul si femeia pe drumul unei colaborari armonioase care are ca scop sa-i ajute sa realizeze de ce au fost creati.

Din aceasta perspectiva noua barbatul si femeia devin din nou liberi.

O libertate bazata pe recunoasterea locului pe care fiecare il ocupa in relatia sa cu spiritul.

Nu mai este vorba ca barbatul si femeia sa mai caute sa realizeze o relatie armonioasa ca pe un scop in sine.

Barbatul si femeia, parcurgand un drum initiatic integreaza in viata lor valori spirituale care vor generea o relatie armonioasa prin abandonul progresiv al tuturor obstacolelor ce puteau frana sau impiedica o astfel de implinire.

Barbatul si Femeia nu mai privesc unul catre altul ci privesc impreuna inspre acelasi orizont. Ei sunt „nascutii de doua ori”.

Faptul ca astfel de fiinte sa reuseasca, dupa ce au implinit nenumarate experiente si au surmonatat un numar mare de probe, sa-si supuna  vointa personala in slujba Marii Opere, sa faca sa se nasca in ei o forta a iubirii pe care natura umana nu o poate explica.

Fiintele care au reusit sa faca sa se manifeste in armonie cele doua curente ale monadei, forta masculina si blandetea feminina dupa cum spune tao te King, incarneaza toata puterea si dragostea divina.

Forta divina, masculina, se manifesta in curentul iubirii divine, curentul feminin. Cele doua curente monadice se impletesc mereu intr-unul. Prin aceasta unitate, filiatia divina devine o mare realitate.

Principiul Creatiei Divine, a ramas gravat in noi, dand barbatului si femeii, prizonieri ai lumii dualitatii, posibilitatea de a-si regasi starea originara.

Astfel incercand a intelege dificultatea cvasi-insurmontabila care este realizarea unei relatii armonioase intre un barbat si o femeie, atunci cand plasam aceasta tentativa pe un plan orizontal, ajungem la concluzia ca, largindu-ne viziunea, barbatul si femeia tin ascuns in ei principiul unei astfel de impliniri.

Esenta acestui principiu este iubirea in sensul cel mai inalt al termenului. iubirea pe care un barbat sau o femeie o pote resimti unul fata de altul nu este altceva decat rezonanta slabita a acestei iubiri adevarate, o slaba reflectare a iubirii Divine care straluceste deasupra a toti si a toate.

Aceasta iubire terestra contine, deci, un secret pe care trebuie sa il elucidam, este asadar legitim ca orice fiinta umana, fie casatorit ori celibatar, sa caute sa implineasca in el insusi, singur sau in cuplu, sau si mai bine, in mijlocul confratilor, lucrul pe care este chemat sa il implineasca.

Atunci cand un barbat sau o femeie dau vietii lor o astfel de orientare, dificultatile pe care le intampina pe calea lor si care sunt mereu expresia ego-ului lor limitat, sfarsesc prin a se estompa si a disparea gratie alchimiei spirituale care se produce.

Ei au pus picioarele pe un drum ce traverseaza pe alocuri o jungla plina de capcane imprevizibile, dar care sfarseste pe o plaja cu nisip fin unde ii asteapta o ambarcatiune si care ii va purta catre taramuri inca necunoscute.

 

Sursa: Cartea “Femeia si Barbatul”, Lectorium Rosicrucianum

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat:

Send this to a friend