Eckhart Tolle
Eckhart Tolle si cultivarea pacii interioare cu ajutorul prezentei.
noiembrie 10, 2016
linistea nobila
Cultivarea pacii interioare cu ajutorul Linistii Nobile.
noiembrie 24, 2016

Dezvolta-ti o minte asemenea cerului.

mintea precum cerul

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

 

Profesorul de meditatie Jack Kornfield explica de ce avem nevoie de o o atentie plina de intelepciune, o constientizare deschisa si modul in care sa le dezvoltam.

 

Cultivarea atentiei – constientizare si disciplinare. 

Meditatia se dobandeste printr-o capacitate tot mai mare de eliberare din propriile noastre incatusari obisnuite in povestile si planurile, conflictele si grijile care alcatuiesc sentimentul redus de sine, precum si de a continua sa ramanem in starea de constientizare. In meditatie vom face acest lucru, pur si simplu, prin recunoasterea conditiilor care se schimba de la un moment la altul – placerea si durerea, lauda si vina, litania de idei si asteptari care apar.

Fara a ne identifica cu ele, putem ramane in starea de constientizare, dincolo de conditii, si putem experimenta ceea ce profesorul meu, Ajahn Chah, numea pongsai jai, starea naturala a inimii, aceea de a fi usoara. Dezvoltand aceasta capacitate de a ramane in starea de constientizare alimenteaza samadhi (concentrarea), care se stabilizeaza si clarifica mintea, si prajna (intelepciunea), care vede lucrurile exact asa cum sunt ele.

Noi putem folosi aceasta constientizare sau atentie concentrata de la bun inceput. Atunci cand ne asezam prima data pentru a medita, cea mai buna strategie este de a observa, pur si simplu, indiferent de starea corpului si mintii noastre in acel moment. Pentru a stabili fundamentul cunoasterii, Buddha isi instruieste discipolii “sa observe indiferent daca corpul si mintea sunt distrase sau echilibrate, furioase sau pasnice, emotionate sau ingrijorate, contractate sau eliberate, limitate sau libere”. Observam ceea ce ne inconjoara, astfel putem respira adanc de cateva ori si ne putem relaxa, facand spatiu pentru orice situatie gasim.

 


Simtim cum ne nastem si murim cu fiecare rasuflare, cu fiecare experienta.


 

Cultivarea intelepciunii.

Plecand de la premisa acceptarii, putem invata sa utilizam puterea transformatoare a atentiei intr-un mod flexibil si maleabil. Atentia concentrata – cunoasterea – poate functiona ca un obiectiv cu zoom. De multe ori, consolidarea practicii noastre prin intermediul atentiei minutioase, este cel mai util lucru. In acest sens, acordam o atentie deosebita si ne concentram pe respiratie sau pe o senzatie, sau chiar pe o schimbare precisa a sentimentelor sau a gandurilor. Cu timpul, putem deveni din ce in ce mai absorbiti astfel incat subiectul si obiectul dispar. Noi devenim respiratia, devenim furnicaturile din piciorul nostru, devenim tristetea sau bucuria. In acest fel simtim cum ne nastem si murim cu fiecare rasuflare, cu fiecare experienta. Incatusarea in propriul sentiment de sine se dizolva; necazurile si temerile noastre dispar. Intreaga noastra experienta despre lume se dovedeste a fi efemera, imprecisa si dezinteresata. Atunci se naste Intelepciunea.

 

Diferitele tipuri de atentie.

Dar, uneori, in meditatie, o astfel de concentrare a atentiei poate crea un sentiment de incordare si de lupta. Asa ca trebuie sa gasim o cale mai deschisa de concentrare a atentie. Sau poate ca atunci cand mergem atent pe strada ne dam seama ca nu este util sa ne concentram doar asupra respiratiei sau picioarelor noastre. Vom pierde din vedere semnalele de trafic, lumina diminetii si fetele trecatorilor. Asa ca deschidem lentilele de constientizare la un nivel intermediar.

Cand facem acest lucru in timp ce stam asezati, in loc sa ne concentram doar pe respiratie, putem simti energia intregului corp. In timp ce mergem pe jos, putem simti ritmul intregii noastre miscari si circumstantele prin care ne miscam. Din acest punct de vedere, este ca si cum constientizarea “sta pe umarul nostru” si cu diferenta ca recunoastem o respiratie, o durere in picioare, un gand despre cina, un sentiment de tristete, o vitrina pe langa care trecem.

Aici, atentia concentrata se bucura de o calitate plina de har, recunoscand fiecare eveniment – fie el plictiseala sau gelozie, planuri sau emotie, castig sau pierdere, placere sau durere – cu o usoara plecaciune. Moment dupa moment eliberam iluzia de a ajunge „undeva”, ne ancoram intr-un prezent atemporal, fiind martorul constient a tot ceea ce se intampla. Cand ne eliberam de acolo, libertatea si intelepciunea noastra innascuta se vor manifesta. Sa nu ai nimic, sa nu fii nimic. Ajahn Chah a numit asta ”ancoreaza-te in Cel Care Stie.”

 

Mintea nemarginita.

Cu toate acestea, uneori acest nivel mediu de atentie nu serveste cel mai bine practicii noastre. Ne-am putea regasi prinsi in ghearele unor modele gandire repetitive sau situatii dureroase, sau chiar pierduti in mare suferinta fizica sau emotionala. Poate ca exista haos si zgomot in jurul nostru. Stam, iar inima noastra este stransa, corpul si mintea noastra nu sunt nici relaxate, nici pline de har, pana si observarea ne poate parea plictisitoare, fortata, istovitoare.

In aceasta situatie, putem deschide lentilele atentiei la unghiul cel mai larg si ne lasam constiinta sa devina nemarginita precum spatiul sau cerul. Asa cum spune Buddha in instructiunile sale din Majjhima Nikaya:

 


Dezvolta o minte care sa fie nemarginita precum spatiul, in care atat experientele placute cat si cele neplacute sa poata aparea si disparea fara conflicte, lupta sau durere. Ancoreaza-ti atentia intr-o minte nemarginita precum cerul.


 

Din aceasta perspectiva mai larga, atunci cand ne asezam sau umblam in starea de meditatie, deschidem atentia precum un spatiu, permitand experientelor accesul liber, fara bariere interioare sau exterioare. In loc de orientarea obisnuita, atunci cand mintea noastra este considerata a fi in interiorul capului nostru, ne putem elibera si experimenta constientizarea sau eliberarea mintii, fara margini. Noi permitem constientizarii sa experimenteze constiinta, care nu este incatusata de conditiile particulare a ceea ce vedem, auzim si simtim, ci acea constiinta care este independenta de schimbarea conditiilor – neconditionata.

Ajahn Jumnien, un batran thailandez care locuieste in padure, vorbeste despre aceasta practica ca fiind Maha Vipassana ancorandu-se in pura constientizare de sine, atemporala si nenascuta. Pentru meditator, acest lucru nu este o experienta ideala sau indepartata. Este intotdeauna imediata, mereu prezenta, eliberatoare; ea devine locul de odihna al inimii intelepte.

 

Diferite viziuni asupra atentiei. 

Absorbit complet, observand gratios sau deschis si nelimitat, care dintre aceste lentile este cel mai bun mod de a practica constientizarea? Exista o modalitate optima de a ne concentra atentia? Raspunsul este ”toate cele mentionate mai sus”. Constientizarea este infinit mai maleabila si este important sa nu ne oprim la o anumita forma ca fiind cea mai buna. In mod gresit, unele traditii invata ca ratacirea sinelui si dizolvarea intr-o respiratie sau absorbtia unei experiente este forma optima a atentiei.

Alte traditii, in mod eronat, cred ca ancorandu-ne in unghiul cel mai larg, constiinta deschisa a spatiului este cea mai mare invatatura. Totusi, altii spun ca pe plan intermediar – constiinta obisnuita, libera si relaxata fata de orice apare in momentul de fata, ”nimic special” – este cea mai mare realizare. Cu toate acestea, constientizarea, in adevarata sa natura, nu poate fi limitata. Constiinta in sine este atat mare cat si mica, particulara si universala. In momente diferite, practica noastra ne va cere sa imbratisam toate aceste perspective.

 

Atentie – Constientizare – Eliberare. 

Orice forma de cunoastere autentica este eliberatoare. Fiecare moment in care ne eliberam de incatusari si identificare este de natura altruista si degajatoare. Dar, de asemenea, amintiti-va ca fiecare practica de constientizare poate crea o umbra atunci cand ne agatam de ea in mod eronat. O utilizare eronata a spatiului ne poate indeparta cu usurinta si, totodata, dezorganiza. Un abuz de absorbtie poate duce la negare, ignorarea altor experiente, iar un abuz de constientizare tipica poate crea un fals sentiment de ”sine” ca observator. Acestea umbre sunt voaluri subtile de agatare meditativa. Observati-le exact asa cum sunt ele si mergeti mai departe. Si invatati sa lucrati cu toate lentilele de constientizare pentru a va satisface atentia concentrata.

Cu cat experimentati mai mult puterea atentiei concentrate, cu atat mai mult va creste increderea in puterea constientizarii in sine. Veti invata sa va relaxati si sa va eliberati. In orice moment de  incatusare, constiinta va interveni; o prezenta fara judecata sau impotrivire. Inchisa sau vasta, aproape sau departe, constientizarea ilumineaza natura enigmatica a universului. Ea readuce inima si mintea la locurile lor de drept, in mod natural si liber.

 

Exersarea constientizarii. 

Pentru a amplifica si a aprofunda o intelegere a modului in care sa exersati cu constientizare ca spatiu, urmatoarele instructiuni pot fi de ajutor. Una dintre modalitatile cele mai accesibile pentru a pasi spre constientizarea spatioasa este prin usa urechii, ascultand sunetele universului din jurul nostru. Deoarece raul sunetelor vine si curge atat de natural, si este atat de evident in afara controlului nostru, ascultarea aduce mintea la o stare de echilibru natural de deschidere si atentie. Am invatat aceasta practica particulara a sunetului ca o poarta de acces spre spatiu de la colegul meu Joseph Goldstein, in urma cu mai mult de 25 de ani si il folosesc de atunci. Constientizare sunetului in spatiu poate fi un excelent mod de a incepe practica deoarece initiaza perioada de relaxare cu sentimentul placut al unei eliberari usoare si de lunga durata. Sau poate fi folosita dupa o perioada de atentie concentrata.

De fiecare data cand incepeti, stati confortabil si relaxat. Corpul dumneavoastra trebuie sa fie in stare de repaos si respiratia naturala. Inchideti ochii. Respirati adanc de cateva ori si eliberati aerul usor. Incercati sa ramaneti nemiscati.

Acum, mutati constientizarea dincolo de respiratie. Incepeti sa ascultati sunetele din jur. Observati sunetele stridente si delicate, pe cele apropiate si departate. Doar ascultati. Observati modul in care toate sunetele apar si dispar, lasand nicio urma. Ascultati un timp intr-un mod relaxat, deschis.

Pe masura ce ascultati, imaginati-va ca mintea voastra nu este limitata de cap. Simtiti cum mintea vi se extinde pentru a fi la fel de nemarginita si clara precum cerul. Nu exista nici interior, nici exterior. Permiteti mintii dumneavoastra sa se extinda nemarginit in toate directiile, precum cerul.

Acum sunetele pe care le auziti vor aparea si vor trece in spatiul deschis al propriei minti. Relaxati-va in aceasta deschidere si doar ascultati. Lasati sunetele care vin si pleaca, fie ele aproape sau departe, sa fie ca norii pe nemarginitul cer al propriei voastre constientizari. Jocul sunetelor se misca prin cer, aparand si disparand fara impotrivire.

 


Problemele, oportunitatile, bucuriile si necazurile vin si trec precum norii pe seninul cer al mintii.


 

Detasarea. 

Pe masura ce va odihniti in aceasta constientizare deschisa, observati cum gandurile si imaginile apar si dispar ca si sunetele. Lasati gandurile si imaginile sa vina si sa plece fara lupta sau impotrivire. Gandurile placute si cele neplacute, imaginile, cuvintele si sentimentele se deplaseaza fara restrictii in spatiul mintii. Problemele, oportunitatile, bucuriile si necazurile vin si trec precum norii pe seninul cer al mintii.

Dupa un timp, permiteti ca aceasta constientizare deschisa sa observe corpul. Deveniti constienti de modul in care senzatiile respiratiei si ale corpului plutesc si se schimba in acelasi cer deschis al constientizarii. Respiratia in sine respira, se misca ca o adiere. Corpul nu este solid. Se simte sub forma unor zone dure si moi, presiuni si furnicaturi, senzatie de cald si rece, toate plutind in spatiul de constientizare a mintii.

Lasati respiratia sa se plimbe ca o adiere. Ancorati-va in aceasta deschidere. Lasati senzatiile sa pluteasca si sa se schimbe. Permiteti tuturor gandurilor si imaginilor, sentimentelor si sunetelor sa vina si sa plece precum norii in spatiul clar si nemarginit al constientizarii.

In cele din urma, acordati atentie constiintei in sine. Observati modul in care spatiul deschis al constientizarii este clar, transparent, fara varsta si fara contradictii – permitand accesul tuturor lucrurilor, dar nefiind limitat de ele.

 

 

Buddha a spus:

 


”O, tu Nobil Innascut, aminteste-ti cerul pur deschis al propriei tale naturi adevarate. Intoarce-te la el. Ai incredere in el. Acolo esti acasa. “


 

Fie ca binecuvantarile acestor practici sa va trezeasca propria intelepciune interioara si sa va inspire compasiunea. Si prin binecuvantarea inimii voastre, lumea isi va gasi pacea.

Aceasta meditatie este una dintr-o varietate de practici ce sunt oferite in lucrarea ”Arta Iertarii, Bunatatii si Pacii (Bantam Books)” scrisa de Jack Kornfield.

 

Sursa: Lions Roar

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Facebook Comments

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat:

Join our list

Aboneaza-te la newsletterul nostru pentru a afla detalii despre cele mai noi articole, promotii, evenimente si cursuri disponibile.

Thank you for subscribing.

Something went wrong.

Send this to a friend